Bible Universe
separator

Părăsind trupul

 Părăsind trupul
Clerici şi laici deopotrivă s-au poticnit de multe ori de unele dintre scrierile apostolului Pavel. Printre epistolele pe care le-a adresat bisericilor se găsesc împrăștiate câteva versete care par aproape să contrazică ceea ce a scris în alte epistole. Cel puțin așa au fost interpretate, ca fiind contraziceri. Dar credeţi că marele Pavel, cel care gândea lucruri profunde, spirituale, corecte, ar fi putut scrie lucruri confuze? Sau contradicţiile apar numai în modul în care cititorii i-au sucit cuvintele ?

Un exemplu perfect apare în primele versete din 2 Corinteni 5, unde Pavel vorbeşte despre viaţă şi moarte. Limbajul său a fost înţeles de mulţi ca învăţând că răsplata celor neprihăniţi se acordă în momentul morţii şi că un suflet nemuritor părăseşte corpul pentru a căpăta imediat o răsplată sau o pedeapsă. Dacă aceasta e adevărata semnificație a cuvintelor lui Pavel, atunci ne confruntăm cu câteva inconsecvenţe serioase în epistolele sale. Să examinăm versetele din 2 Corinteni 5:1-8 şi să descoperim ce ne-a învăţat Pavel cu adevărat despre acest subiect crucial.

"Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, negreșit dacă atunci când vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghițit de viață. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, -- pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. -- Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul."

Pentru a ne forma o imagine clară în minte, să revedem aceste versete punct cu punct.

Vers. 1
Pavel ne prezintă o casă pământească şi una cerească, şi spune: "Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică."

Vers. 2
El afirmă care este starea noastră în timp ce trăim în casa pământească. "... gemem în cortul acesta" şi "gemem apăsaţi."

Vers. 2, 3
El ne spune ce ne dorim în această stare. "Plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el."

Vers. 4
Pavel repetă din nou aceleaşi fapte. "Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta."

Vers. 4
El enunţă apoi care este urmarea faptului de a fi îmbrăcat cu casa din ceruri pe care o dorea atât de mult. "Pentru ca ce este MURITOR în noi, să fie ÎNGHIŢIT DE VIAŢĂ."

Vers. 5
Duhul Sfânt reprezintă o garanţie că firea muritoare va fi în cele din urmă înghiţită de viaţă. "Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului."

Vers. 6
Pavel ne declară care este temeiul încrederii sale. "Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul."

Vers. 7
Un comentariu adiţional despre o viaţă creştină de succes. "(pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere)".

Vers. 8
El îşi repetă dorinţa de a-şi părăsi trupul şi de a fi cu Domnul. "Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul."

Cu subiectul în întregime în faţă, să definim sensul termenilor pe care îi foloseşte Pavel în aceste texte. Ce înţelege el prin "casă pământească" şi "casă cerească"? Prin fiind "îmbrăcat" şi "dezbrăcat"? Prin "fire muritoare" care este "înghiţită de viaţă"? Prin "a părăsi trupul" şi "acasă la Domnul"?

Apostolul ne răspunde la toate aceste întrebări. În versetul 6, el defineşte "casa noastră pământească" drept fiind "acasă în trup." Caracteristica principală a acestei case este că ea poate fi "desfăcută". Cu alte cuvinte, este muritoare. Această casă pământească este, prin urmare, corpul nostru muritor sau condiţia noastră actuală de om muritor. Acest fapt apare prea evident ca să necesite comentarii suplimentare.

Casa din cer este "veşnică" sau nemuritoare şi reprezintă starea de nemurire care îi aşteaptă pe răscumpăraţi după înviere. Aici este locul unde apare cea mai mare neînţelegere. Unii au crezut că "clădirea din cer" se capătă la momentul decesului. Dar apostolul explică în mod clar MOMENTUL în care căpătăm nemurirea. Observaţi cum explică el momentul când "ce este muritor în noi" va fi "înghiţit de viaţă," în Romani 8:22, 23, "... dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru." Acest verset din Romani este o paralelă perfectă, izbitoare cu versetele din 2 Corinteni 5:1-8 şi clarifică momentul în care vom fi îmbrăcaţi cu această nemurire. Observaţi similitudinea de limbaj şi de gândire:

Corintenilor le scria Pavel următoarele:

"Şi gemem în cortul acesta..." (2 Corinteni 5:2)

"Ne-a pus în inimă arvuna Duhului." (2 Corinteni 5:5).

"Plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc." (2 Corinteni 5:2).

Romanilor le scria Pavel:

"Suspinăm în noi ..." (Romani 8:23) "Noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului" (Romani 8:23) "Cu o dorinţă înfocată... aşteptăm ... răscumpărarea trupului nostru..." (Romani 8:19, 23).

Aceste două pasaje vorbesc despre aceeaşi experienţă. Scopul final, în ambele cazuri, este de a schimba acest trup muritor în trupul nemuritor şi de a schimba această "casă pământească" cu "casa veşnică". Vă rugăm să observaţi că într-unul dintre versete Pavel era "plin de dorinţa de a fi îmbrăcat" cu casa lui din cer, şi în celălalt verset dorinţa lui “înfocată" era "răscumpărarea trupului."

Comparaţia demonstrează că această îmbrăcare din cer are loc la "răscumpărarea trupului." Pavel adaugă clarificarea finală în 1 Corinteni 15:51-53, când descrie din nou MOMENTUL când are loc această schimbare: "... toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă ... Căci trebuie ca ... trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire." Cu alte cuvinte, Pavel face foarte clar adevărul conform căruia, chiar dacă moartea ar desface acest trup muritor, nu vom îmbrăca acea casă din cer (nemurirea) până la venirea Domnului Isus şi până la răscumpărarea trupului. Acest lucru este, de asemenea, confirmat de trimiterile repetate la starea de "gol" sau "dezbrăcat". Ce se înţelege prin termenul de "dezbrăcat"? Observaţi că Pavel a specificat că el nu dorea să fie gol sau dezbrăcat. Putem fi siguri, atunci, că starea de dezbrăcat nu implica să fii cu Domnul, deoarece Pavel nu a dorit-o. De fapt, apostolul s-a referit la a fi îmbrăcat doar cu două case, cea pământească şi cea cerească. În starea de dezbrăcat, el nu era nici în trup pământesc, nici îmbrăcat cu cel ceresc. Aceasta lasă doar o singură explicaţie posibilă. A fi "dezbrăcat" sau "gol" este starea de a fi mort, care este interludiul dintre desfacerea casei pământeşti şi îmbrăcarea celei cereşti. Unii au susţinut că acea casă "veşnică în ceruri" pe care o avem este sufletul nemuritor cu care intrăm imediat în cer atunci când se desface casa pământească. Dar acest lucru nu ar putea fi corect. Observaţi imposibilitatea unei astfel de înţelegeri. Dacă sufletul ar locui în acea "casă" cerească imediat după moarte, ce s-ar întâmpla atunci când ar trebui să locuiască în corpul nemuritor după ce va avea loc învierea? Cei neprihăniţi locuiesc cu Dumnezeu pentru veşnicie în trupurile glorificate la înviere. Aceasta ar presupune ca acele suflete să-şi părăsească "casa veşnică" în care au locuit după moarte, şi să meargă în trupurile răscumpărate la înviere. Apoi, ce se întâmplă cu casa pe care au eliberat-o? Urmează ca sfinţii să aibă "case de închiriat"? Mai mult decât atât, acest punct de vedere introduce ceva pe care Pavel nu l-a menţionat niciodată, pentru că aici avem TREI CASE, dar limbajul lui Pavel se referă doar la DOUĂ. Şi una ar trebui să fie abandonată, după opinia populară. Să rămână abandonată şi să cadă în ruină? Toate acestea sunt nebiblice şi absurde. Un astfel de punct de vedere este o imposibilitate.

Adevărul este că Pavel nu vorbeşte aici deloc despre suflet. El nu menţionează nici măcar o dată sufletul în acest pasaj sau în contextul său. Pur şi simplu, el pune în contrast viaţa prezentă cu mult mai glorioasa viaţă viitoare din cer. El nu aştepta cu nerăbdare somnul morţii (să fie "dezbrăcat"), caz în care nu urma să fie cu Domnul, ci el tânjea după răscumpărarea trupului, atunci când va fi îmbrăcat cu "casa veşnică". Cât timp urma să fie încă în această viaţă, el urma să fie îmbrăcat cu un trup muritor; şi după ce "ce este muritor" urma "să fie înghiţit de viaţă", el avea să aibă un trup ceresc, nemuritor. Oricum, fie în cortul pământesc, fie în casa din cer, el încă urma să aibă un trup. Nicăieri Pavel nu desparte sufletul de trup. Ori este un trup de pe acest pământ, fiind departe de Domnul, ori este un trup răscumpărat în ceruri, fiind acasă la Domnul. Iată alte dovezi în plus că Pavel se referea la înviere ca la MOMENTUL în care se îmbracă acea casă veşnică. Atât corintenilor cât şi romanilor, Pavel le-a subliniat faptul că Duhul Sfânt era o garanţie că vor fi îmbrăcaţi cu nemurire. Ce a vrut să spună? Pentru ce este Duhul Sfânt în inimile noastre o arvună sau o garanţie? Este o dovadă sau o asigurare că avem suflete nemuritoare, care vor trăi în continuare atunci când trupul va fi murit? Asta vroia să spună Pavel? Nu. Apostolul face foarte clar faptul că Duhul Sfânt este o garanţie a răscumpărării trupurilor noastre, la înviere. "... aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o ARVUNĂ a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui." Efeseni 1:13, 14.

Nu omiteţi indiciul pe care îl dă Pavel, că "arvuna Duhului" arată spre timpul când va fi primită în întregime moştenirea noastră şi va avea loc răscumpărarea trupului. Pavel a folosit aceeaşi expresie în 2 Corinteni 5:5, atunci când a vorbit despre îmbrăcarea casei din cer, "Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului..." Acest Duh este garanţia învierii trupului. Un alt text înlătură orice dubiu: "Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi..." (Romani 8:11). Acest verset dă o dovadă de netăgăduit că locuirea Duhului este o garanţie că trupurile noastre muritoare vor fi înviate la înviere. Acum, să observăm faptul că Pavel a folosit un argument care exclude pentru totdeauna doctrina sufletului care merge la cer după moarte. Printr-o declaraţie simplă, Pavel a spulberat argumentul popular pentru nemurirea naturală. El a spus: "gemem apăsaţi … pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă …" (2 Corinteni 5:4).

Evident, firea muritoare poate fi înghiţită doar de nemurire sau viaţă veşnică. Este aceasta cumva trecerea sufletului din trupul muritor, în ceasul morţii? Haideţi să cercetăm. Ce are omul, lucru pe care îl crede toată lumea, care este muritor? Trupul. În plus, ce este nemuritor? Sufletul. Presupunând, pentru o clipă, că acest lucru ar fi adevărat, atunci ce se întâmplă la moarte? La moarte, trupul, care este muritor, nu devine nemuritor, ci îşi pierde întreaga sa viaţă şi se descompune în ţărână, în mormânt. Mai mult decât atât, sufletul, care era nemuritor înainte, este la fel de nemuritor şi după aceea. Există aici vreo "înghiţire a firii muritoare de către viaţă"? Tocmai invers! Firea muritoare, sau partea muritoare, este înghiţită de moarte! Nu este mai multă viaţă după aceea, decât era înainte, pentru că doar după moarte sufletul trăieşte, în timp ce trupul, care era viu înainte, acum este mort. Acest punct de vedere este în contradicţie cu ceea ce spune de fapt Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să-l respingem.

Pavel ştia că cei din Corint nu vor fi încurcaţi de limbajul lui din 2 Corinteni 5 cu privire la firea muritoare înghiţită de nemurire, pentru că el le scrisese deja prima sa epistolă pentru a le explica momentul în care va fi îmbrăcată acea nemurire. "... Într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, ATUNCI se va împlini cuvântul care este scris: 'Moartea a fost înghiţită de biruinţă… ' " (1 Corinteni 15:52-54). Când moartea sau firea muritoare va fi "înghiţită?" "ATUNCI", a spus Pavel. Când este ATUNCI? "Într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă." Cum poate cineva să se poticnească de limbajul atât de clar al acestor versete?

Pavel tânjea după acea schimbare de la trupul pământesc, muritor, la trupul slăvit, nemuritor. El a declarat că schimbarea va avea loc în ziua învierii – a luării la cer. Se părea că speranţa sa primordială se concentra pe a fi luat la cer, fără a fi vreodată "dezbrăcat" în moarte. El era nerăbdător să fie "îmbrăcat" prin luare la cer, la venirea lui Isus, astfel încât să nu fie găsit "gol" (în mormânt). Luarea la cer ar însemna că firea muritoare urma să fie "înghiţită de viaţă."

Cu toate acestea, el s-a grăbit să-şi exprime încrederea, aşa cum tocmai am arătat, în certitudinea unei învieri, când moartea va fi înghiţită de biruinţă (1 Corinteni 15:54). În ambele cazuri, fie prin luare la cer, fie prin înviere, el urma să fie "îmbrăcat" cu trupul nemuritor. Fie firea muritoare urma să fie "înghiţită" prin luare la cer, fie moartea urma să fie "înghiţită" prin înviere.

Pavel nu insistă asupra stării de "dezbrăcat", pentru că îşi punea speranţele în trupul nou pe care urma să-l primească la venirea lui Hristos. El nu putea fi "pentru totdeauna cu Domnul", până ce această schimbare nu avea loc "într-o clipeală din ochi." Somnul de moarte provizoriu, în mormânt, nu i-a reţinut deloc interesul lui Pavel, pentru că celui care a murit i se va părea ca o fracţiune de secundă de uitare totală. Privind dincolo de goliciunea neprimitoare a morţii în ţara vieţii, Pavel a exclus orice posibilitate a vreunei stări intermediare între moarte şi înviere, unde spirite fără trup ar putea fi prezente cu Domnul. Apostolul ne dă un alt indiciu în 2 Corinteni 5, care distruge ideea de suflet fără trup. În versetul 5, el afirmă că Dumnezeu "ne-a făcut pentru aceasta." Care "aceasta"? Cu ce scop l-a făcut Dumnezeu pe om? Pavel răspunde că noi ne-am putea bucura de o stare în care "ce este muritor în noi, este înghiţit de viaţă." Este această stare existenţa separată a unui suflet nemuritor? Imposibil! Pentru că dacă omul nu ar fi păcătuit, el ar fi ajuns la acea stare fără să vadă moartea. Scopul lui Dumnezeu în crearea omului ar fi fost realizat fără ca moartea să aibă loc, şi ideea unui suflet nemuritor nu ar fi existat niciodată. Desigur, nimeni nu ar putea crede că Dumnezeu "ne-a făcut pentru aceasta", să păcătuim, să murim şi să părăsim trupul în vreo formă de suflet invizibil. Un text înrudit cu acesta, pe care Pavel l-a scris către Filipeni, a fost răstălmăcit şi greşit interpretat la fel de mult ca şi 2 Corinteni 5. Aici, din nou, Pavel vorbeşte despre "aşteptarea sa plină de zel". Filipeni 1:20-24:

"Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup."

În primul rând, să clarificăm ce era de fapt "aşteptarea plină de zel" a lui Pavel, privitor la a fi cu Hristos. Se aştepta să fie cu El la moarte? Niciun text din Biblie nu învaţă un astfel de lucru. Să-l lăsăm pe apostol să răspundă singur cu privire la aşteptarea sa "plină de zel". "De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu." (Romani 8:19). Ce era acea manifestare, când vor fi descoperiţi fiii lui Dumnezeu? Versetul 23 ne răspunde: "... dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru." Aşteptarea şi nădăjduirea cu tărie a lui Pavel era pentru momentul în care trupul său urma să fie răscumpărat.

El nu a spus niciun cuvânt în Filipeni 1:20-24 despre TIMPUL când urma să fie cu Domnul. Unii au încercat să interpreteze acest text ca şi cum Pavel a spus că el dorea să plece şi să fie cu Hristos imediat, dar cuvântul imediat nu este în Scriptură. În aceste versete, Pavel nu precizează CÂND urma să fie cu Domnul.

El afirmă doar că "aşteaptă cu tărie" să fie acolo. Am găsit din alte pasaje că aşteptarea sa se concentra asupra învierii sau luării la cer a trupului. Alte pasaje clarifică în continuare, fără niciun echivoc, când se aştepta marele apostol să fie cu Hristos.

Romani 8:23
La răscumpărarea trupului
1 Corinteni 5:5
În ziua Domnului Isus
1 Corinteni 15:51-55
La ultima trâmbiţă
Coloseni 3:4
Când Se va arăta Hristos, viaţa noastră.
1 Tesaloniceni 4:16
Când Însuşi Domnul, cu un strigăt, ... Se va pogorî din cer
2 Tesaloniceni 2:1
La venirea Domnului
2 Timotei 4:7, 8
În "ziua aceea" (prin care Pavel înţelege a doua venire a Domnului Hristos)

Pavel a avut în vedere două situaţii: să trăiască sau să moară. Între acestea două era constrâns. Cauza lui Dumnezeu pe pământ l-a adus aici, dar se săturase de bătăi, împroşcări cu pietre şi suferinţe trupeşti. Simţea aproape că moartea ar fi mai de dorit decât să continue să se lupte în viaţă. Atât de egale erau influenţele care îl atrăgeau în ambele direcţii, încât de-abia dacă deosebea ce cale prefera. Cu toate acestea, el a declarat că îi era mai de folos bisericii, ca el să rămână aici, pentru a le oferi ajutor prin sfatul şi lucrarea sa. Pavel a respins, cu certitudine, ideea unui spirit nemuritor care părăseşte trupul la moarte, atunci când a indicat cu precizie SINGURUL mijloc de a fi cu Domnul. În 1 Tesaloniceni 4:16,17, el a declarat: "Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi ASTFEL vom fi totdeauna cu Domnul."

Vă rog să observaţi semnificaţia cuvântului "ASTFEL". Înseamnă "în acest mod", "în acest fel", "prin acest mijloc" . "ASTFEL," în acest mod, prin acest mijloc, "vom fi totdeauna cu Domnul". Descriind, fără nicio rezervă, modul şi mijlocul prin care vom ajunge să fim cu Domnul, Pavel exclude oricare alte mijloace. Dacă există vreo altă cale de a fi cu Domnul, atunci limbajul lui Pavel este de o falsitate surprinzătoare.

Dacă vom ajunge să fim cu Domnul prin intermediul sufletului nostru nemuritor atunci când murim, atunci nu vom ajunge să fim cu El la venirea vizibilă a lui Isus, prin învierea morţilor şi transformarea celor vii. Atunci cuvintele lui Pavel nu ar fi adevărate. Nu există nicio cale posibilă ca să evităm această concluzie, cu excepţia cazului când s-ar susţine că Domnul coboară din cer, cu un strigăt puternic, cu trâmbiţa, morţii înviază şi cei vii sunt preschimbaţi,AR AVEA TOATE LOC ATUNCI CÂND MOARE CINEVA - o poziţie prea absurdă ca să fie luată în considerare.

Din moment ce însuşi Pavel defineşte atât de atent modul de a ajunge să fii cu Domnul, de ce să încerce omul să interpreteze Filipeni 1:23 ca însemnând ceva contrar propriei explicaţii a scriitorului? Aşa cum tocmai am observat la 1 Tesaloniceni 4:16, 17, Pavel ştia doar de două moduri de a fi cu Domnul - prin luare la cer sau prin înviere. El şi-a exprimat nădejdea că "Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea." (Filipeni 1:20) Pavel a legat viaţa şi moartea de un trup fizic, nu de vreun suflet sau spirit. Alternativele care l-au atras erau fie "să trăiască" fie "să moară". A fost "strâns" între acestea două. Dacă trăia, Hristos urma să fie preamărit, iar dacă murea ca martir, cauza lui Hristos era premărită. Oricum, ar fi fost un "câştig", atât pentru el şi cât şi pentru Hristos.

Dar, după luarea în considerare a celor două alternative, asupra cărora nu putea să se hotărască (să trăiască sau să moară), lui Pavel îi vine deodată în gând o a treia posibilitate de alegere, pe care rapid o declară a fi "cu mult mai bună" decât celelalte două. El a descris-o: "Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine" (Filipeni 1:23). Mai bine decât ce? Evident, decât oricare dintre cele două alternative pe care tocmai le menţionase (să trăiască sau să moară). Din nou, ni se aminteşte de dorinţa copleşitoare a lui Pavel de a fi luat la cer, fără a trece prin starea de "dezbrăcat" în moarte. Aceasta a fost dorinţa lui cea mai profundă.

Încă o dată, suntem constrânşi să ne întrebăm: când aştepta Pavel să aibă loc această luare la cer? Mai mult, când anticipa el schimbarea de la firea muritoare la nemurire? El ne răspunde: "Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, ATUNCI vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă." (Coloseni 3:4). Când este acel ATUNCI? La a doua Sa venire. S-au arătat deja aceştia împreună cu El în slavă? Nu, ci se va întâmpla ATUNCI, când Se va arăta El.

Ioan este de acord cu Pavel: "Dar ştim că ATUNCI CÂND SE VA ARĂTA EL, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este." (1 Ioan 3:2). Gândiţi-vă pentru un moment la implicaţiile acestei afirmaţii.

Nu se putea ca Ioan să fi crezut că morţii neprihăniţi se aflau deja în prezenţa Domnului. Dacă ar fi fost aşa, ei ar fi putut să-L vadă "aşa cum este El" chiar în acel moment şi ar fi fost deja schimbaţidupă "asemănarea" lui Hristos. Cu toate acestea, el respinge ideea că cineva L-ar fi văzut deja şi afirmă fără echivoc că totul se va întâmpla "atunci când Se va arăta El." În cele din urmă, să luăm notă de faptul că în cazul în care lui Pavel nu i se îngăduia să plece din această viaţă prin luare la cer ci prin moarte, el nu se aştepta să fie cu Hristos până la înviere. El clarifică acest lucru în 2 Timotei 4:6-8: "Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am pãzit credinþa. DE ACUM, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, ÎN "ZIUA ACEEA", Domnul, Judecătorul cel drept. şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui."

În cel mai clar limbaj posibil, Pavel nu numai că explică ci şi subliniază că i se va da răsplata la venirea lui Hristos. Chiar dacă plecarea sa în moarte era "aproape", el nu se aştepta să fie cu Hristos imediat. El aştepta "de acum". Coroana nemuririi a fost "pusă deoparte pentru mine" (traducerea King James – n.t.), a spus el. El o va primi "în acea zi", împreună cu alţii care vor fi "iubit venirea Lui." Cu siguranţă, aceia dintre noi care trăim astăzi, ar trebui să anticipeze aceeaşi glorioasă apariţie, atunci când vom primi şi noi, împreună cu Pavel, cununa neprihănirii, care nu se vestejeşte.

Free Bible School

Bible School
Enroll in our Free Online Bible School Today!
Start your first lesson now!


Bible Search



Christian Hymns



Freebie!

Ultimate Resource
Request your free book, Ultimate Resource, today and learn how to study the Bible
Get It Now!


Back To Top